Evaluarea activelor imobilizate la bilant

| 27 octombrie 2014

Evaluarea activelor imobilizate la bilant

sau la inchiderea exercitiului financiar anual (valoarea bilanţiera)

Periodic, valoarea netă contabilă trebuie să fîe comparată cu valoarea recuperabilă a bunului. Atunci când această valoare este mai mică, imobilizarea trebuie să fie depreciată pentru diferenţă.
Valoarea recuperabilă a unei imobilizări corporale este dată de avantajele economice pe care întreprinderea speră să le obţină prin utilizarea viitoare a bunului, inclusiv de valoarea sa reziduală în momentul cesiunii.
Deprecierea calculată constituie o cheltuială a exerciţiului în curs, exceptând situaţia în care activul ar fi fost în prealabil reevaluat, caz în care ea este suportată, din diferenţa reziduală din reevaluare.
Imobilizările corporale sunt supuse unui proces de depreciere prin care îşi pierd în timp, treptat, din valoarea de utilitate şi din potenţialul lor economic, excepţie făcând terenurile.Terenurile au o durată de utilizare nelimitată, sunt singurele din această categorie care nu se supun deprecierii sau altor tipuri de cheltuieli.
Deprecierea reprezintă o trecere periodică pe cheltuieli a costului imobilizărilor corporale pe toată durata lor de funcţionare. Această noţiune se utilizează numai pentru active din procese de producţie.
Evidenţierea deprecierii în contabilitate este un proces de alocare (repartizare) şi nu unul de cuantificare. Deprecierea imobilizărilor se materializează atăt în uzură fizică, cât şi în uzură morală.
Corespunzător uzurii fizice (deprecierea capitalului fix) are loc amortizarea care reprezintă procesul de repartizare şi transfer al costului istoric (valoarea, preţul) al capitalului fix asupra cheltuielilor de producţie şi, totodată, de recuperare treptată, la nivel de agent economic, a valorii elementelor de capital fix, în vederea înlocuirii acestora atunci când acestea vor fi complet uzate. Sumele recuperate sunt cuprinse în evidenţa contabilă în fondul de amortizare 18 . Din cauza schimbului continuu ale tehnologiei, cât şi a nevoilor, utilajele şi chiar clădirile devin deseori demodate, învechite înainte de a se uza fizic.
Termenul de depreciere nu se referă la deteriorarea fizică a unui activ sau la diminuarea in timp a valorii sale de piaţă, ea semnifică repartizarea costului unei imobilizări corporale între exerciţiile care beneficiază de pe urma utilizării acesteia, el se utilizează pentru a descrie transformarea succesivă a costului unui activ in cheltuială.
Amortizarea nu este un proces de evaluare. Evidenţele contabile sunt ţinute în conformitate cu principiul costului istoric, ele nu indică oscilaţiile preţurilor. Este posibil că, pentru o cumparare avantajoasă şi în condiţii de piaţă specifice, valoarea de piaţă a unei clădiri să crească. Cu toate acestea, amortizarea trebuie înregistrată în continuare, pentru că ea reprezintă un proces de evaluare. În cele din urmă, clădirea se va uza fizic sau moral, indiferent de fructuaţiile momentane ale valorii de piaţă .
După caracteristica de manifestare, deprecierea poate fi clasificată  :
• deprecieri ireversibile , ca urmare a uzurii fizice şi morale a activelor imobilizate corporale . Pentru aceste deprecieri există posibilitatea determinării mărimii valorii care se depreciează în timp, prin procedee şi sisteme de amortizare .
• deprecieri reversibile constau în posibilitatea ca în perioada următoare activele imobilizate să cunoască o scădere a valorii lor de utilitate şi prin aceasta, preţul lor de piată (preţul posibil de valorificare) să fie inferior valorii lor de intrare (înregistrare). O asemenea depreciere se estimează la sfârşitul exerciţiului cu prilejul inventarierii, astfel încât prin calcul să se facă o evaluare reală în bilanţ a activului imobilizat.
Întrucât deprecierile reversibile sunt probabile (nu sunt certe) efectul lor este preluat şi reglat în calculele de gestiune, prin sistemul provizioanelor.

Nu se trec la categoria de obiecte de inventar mijloacele fixe care nu au însuşiri comune obiectelor de inventar, cum ar fi: clădirile, construcţiile, mijloacele de transport etc. Acestea rămân în evidenţă ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar şi urmează regimul de scoatere din folosinţă şi de casare a mijloacelor fixe.

Tags:

Category: Evaluarea in contabilitate

Comments are closed.