Metode de determinare a amortizarii

| 27 octombrie 2014

-> Metode de determinare a amortizarii
-> Regimuri de amortizari in Romania
-> Amortizarea degresiva

 

Metode de determinare a amortizarii
Amortizarea, potrivit IAS 16 « Imobilizări corporale », este definită ca fiind « alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viaţă utilă ». Modul de amortizare trebuie să reflecte ritmul în care sunt consumate avantajele economice viitoare ca urmare a utilizării activului.
Utilizarea unei anumite metode de amortizare permite repartizarea cheltuielilor cu amortizarea asupra duratei de utilizare a imobilizărilor.
Există o serie de metode ce pot fi utilizate pentru a aloca în mod sistematic valoarea amortizabilă a unui activ de-a lungul duratei sale de viaţă utilă.
Teoria şi experienţa practică recomandă ca metoda de amortizare utilizată să fie logică şi sistematică. Costul de intrare nu trebuie să fie repartizat pe exerciţii în mod arbitrar, fără a se ţine cont de maniera în care bunul va pierde din valoarea sa utilă pe parcursul anilor.Metoda aleasă trebuie să reflecte reducerea capacităţii de serviciu a imobilizării.
Fiecare metodă abordează acelaşi proces de amortizare, dar în ritmuri diferite; scopul este acelaşi, obţinerea fondului de amortizare, procesul fiind însoţit de influenţe şi consecinţe economico-financiare diferite de la o metodă la alta.
Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată, după deducerea valorii reziduale, din costul de intrare al acestuia.Valoarea reziduală reprezintă suma netă pe care întreprinderea se aşteaptă să o obţină prin vânzarea unui activ, la sfârşitul duratei sale de utilitate, după deducerea cheltuielilor angajabile în operaţia de cesiune.
Modalităţi de amortizare practicate în ţările cu economie de piaţă
Pe plan internaţional, arsenalul metodologic este mai bogat, el cuprinzând:
. metoda amortizării lineare,
i. metoda amortizării funcţionale (variabile sau proporţional cu utilizarea sau randamentul),
ii. metodele amortizării accelerate :
->o metoda amortizării degresive cu normă constată,
->o metoda amortizării proporţionale cu ordinea numerică inversă a anilor,
->o metode speciale de amortizare :
->o metoda amortizării bazată pe valoare,
->o metodele de imputare axată pe cesiune sau pe înlocuire,
->o metodele de amortizare pe grupe de valori active,
->o metodele de amortizare cu dobânzi compuse.

Metoda liniară duce la o cheltuială constantă pe parcursul duratei de viaţă utilă a activului. Costul activului este repartizat uniform pe durata estimată de funcţionare a activului , aceasta se bazează pe ipoteza că amortizarea depinde doar de trecerea timpului.
Sunt trei aspecte importante ce trebuie remarcate în acest program de amortizare liniară:
a. amortizarea anuală este egală în fiecare an;
b. amortizarea cumulată creşte uniform;
c. valoarea rămasă de amortizat descreşte uniform până ajunge la valoarea reziduală .

Metoda producţiei se bazează pe ipoteza că amortizarea este numai rezultatul exploatării, mărimea ei fiind calculată în funcţie de utilizarea efectivă a bunului, iar trecerea timpului nu are nici o importanţă în procesul de amortizare.
Metoda degresivă rezultă într-o cheltuială descrescătoare cu amortizarea pe parcursul duratei de viaţă utilă a activului.
Există două metode de amortizare degresive :
a.metoda cotelor descrescătoare;
b.metoda cotelor constante.
Metodele degresive au drept rezultat valori relativ mari de amortizare în anii iniţiali şi valori mici în anii următori. Aceste metode se bazează pe trecerea timpului, pornesc de la ipoteza că majoritatea mijloacelor fixe sunt mai eficiente atunci când sunt noi, deci oferă servicii mai multe şi mai calitative în primii ani ai duratei lor de funcţionare . Repartizarea unei amortizări mai mari în primii ani de funcţionare decât în ultimii ani, atunci când beneficiile sau serviciile aduse de un activ sunt mai mari la început.
Metodele regresive (accelerate) ţin cont şi de faptul că schimbarea continuă a tehnologiilor determină o piedere rapidă a valorii de utilizare a unor echipamente (prin prisma serviciilor oferite). Prin urmare, este mai realistă repartizarea unei amortizări mai mari în primii ani de exploatare a activului decât în ultimii ani.

Category: Amortizarea activelor

Comments are closed.