Reevaluarea activelor imobilizate

| 27 octombrie 2014

Reevaluarea este o evaluare actualizata, recorelata cu noile valori de referinta: cost, pret, depreciere sau apreciere a unitatii monetare 25 .
Ea consta in inlocuirea valorii nete contabile a bunului cu valoare sa justa, altfel spus, cu valoarea sa reala .

Pentru activele strict specializate, care nu fac obiectul unor tranzactii regulate, valoarea justa se identifica cu costul de inlocuire.
În principiu, evaluarea se efectueaza pe baza utilizarii actuale a bunului dar, daca se asteapta o schimbare, se va tine cont de noile conditii de utilizare. Un activ nu poate sa fie reevaluat in mod izolat. Reevaluarea trebuie sa se aplice la ansamblul bunurilor din aceeasi categorie, altfel spus, la toate activele de natura si utilizare identice.Terenurile, constructiile, masinile, navele, avioanele, vehiculele cu motor, mijloacele fixe de birou constituie tot atatea categorii diferite de active care pot sa fie reevaluate independent unele de celelalte.
Toate bunurile din aceeasi categorie trebuiesc reevaluate simultan, pentru a se evita o eterogenitate prea mare in modul de evaluare a diferitelor posturi din situatiile financiare.
Nu este necesar sa se procedeze la reevaluari in fiecare an. Totusi, reevaluarile trebuie sa fie practicate cu o regularitate suficient de mare, astfel incat valoarea neta contabila a activelor, la un moment dat, sa nu se indeparteze prea mult de la valoarea ce s-ar obtine prin reevaluare. IASC considera ca pentru imobilizarile nesupuse unor fluctuatii mari de valoare, o periodicitate de 3-5 ani poate sa fie suficienta. În intervalul dintre doua reevaluari, activul figureaza in bilant la o valoare ce rezulta din ultima reevaluare, diminuata cu amortizarile inregistrate incepand cu aceasta data (ulterioare) si cu suma pierderilor de valoare ulterioare.

Diferenta din reevaluare (valoarea reevaluata – valoarea neta contabila la costuri istorice, stabilita la data reevaluarii) trebuie sa fie inscrisa in capitalurile proprii la o rubrica distincta, astfel incat operatia sa nu conduca la constatarea de profituri.
Prin operatiunea de reevaluare se realizeaza actualizarea valorii imobilizarilor corporale existente in patrimoniu persoanelor juridice la data de 31 dec. 2003.

Reevaluarea imobilizarilor corporale se efectueaza, de regula, de catre evaluatori autorizati. În cazul reevaluarii efectuate de specialisti din cadrul intreprinderii, componenta comisiilor de reevaluare va fi stabilita astfel incat sa asigure un numar corespunzator de cadre cu pregatire tehnica in domeniu, care sa oata aprecia starea acestora, respectiv gradul de uzura fizica si morala a bunurilor inventariate supuse reevaluarii, utilitatea sau valoarea de piata, dupa caz.La stabilirea utilitatii bunurilor se va avea in vedere ca in exercitiile financiare viitoare, sa existe o incarcare corespunzatoare cu comenzi si contracte, astfel incat prin vanzarea productiei realizate sa asigure recuperarea plusului de amortizare generat de reevaluare, sau posibilitatea de a fi inchiriate tertilor.

Dacă activul este amortizabil, este posibil:

• fie să se reevalueze simultan valoarea brută şi amortizările cumulate;

• fie să nu se reevalueze decât valoarea netă contabilă, stabilită prin deducerea amortizărilor din costul imobilizării.

• Reevaluarea imobilizărilor corporale are ca obiectiv aducerea acestora la costul curent sau valoarea de intrare actualizată în corelare cu utilitatea bunurilor şi cu valoarea de piaţă a acestora.

Dacă activul este amortizabil, este posibil:

•  fie să se reevalueze simultan valoarea brută şi amortizările cumulate;

•  fie să nu se reevalueze decât valoarea netă contabilă, stabilită prin deducerea amortizărilor din costul imobilizării.

•  Reevaluarea imobilizărilor corporale are ca obiectiv aducerea acestora la costul curent sau valoarea de intrare actualizată în corelare cu utilitatea bunurilor şi cu valoarea de piaţă a acestora.

Sunt supuse reevaluării imobilizările corporale existente în patrimoniul persoanelor juridice şi evidenţiate în balanţa contabilă întocmită la data de 31 decembrie 2003, astfel:

•  imobilizările corporale aflate în patrimoniul, astfel: terenuri; construcţii; echipamente tehnologice (maşini , utilaje şi instalaţii de lucru);aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; mijloace de transport; animale şi plantaţii; mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale;

•  imobilizările corporale date în locaţie de gestiune sau închiriate, după caz, şi cele date în folosinţă asocierilor în participaţiune, conform contractelor încheiate, se reevaluează de către persoanele juridice care le au evidenţiate în patrimoniu;

•  investiţiile efectuate la imobilizările corporale concesionate, cu chirie sau în locaţie de gestiune se supun reevaluării de către persoanele juridice care le-au efectuat şi care le-au înregistrat în contabilitate;

•  capacităţile puse în funcţiune parţial, de natura imobilizărilor corporale pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale;

•  imobilizările corporale la care în perioada 1 aprilie 1994 – 31 decembrie a anului 2003 s-au efectuat lucrări de modernizare care au majorat valoarea de înregistrare a acestor imobilizări corporale. Pentru aceste active reevaluarea se efectuează separat pentru valorile reprezentând modernizări prin aplicarea ratei inflaţiei corespunzătoare perioadei scurse după efectuarea modernizării;

•  imobilizările corporale predate în sistem de leasing se reevaluează de persoanele juridice, avându-se în vedere valoarea negociată prevăzută în contractul încheiat între părţi;

•  imobilizările corporale aflate a sucursale, filiale şi la subunităţile din străinătate se reevaluează de către agenţii economici din ţară , în cazul în care sunt înregistrate în patrimoniul acestora;

•  bunurile amortizabile înregistrate în Registru – inventar, în cazul persoanelor fizice care desfăşoară activităţi independente.

Nu sunt supuse reevaluării imobilizările corporale:

•  a căror valoare de intrare a fost recuperată integral pe calea amortizării la data de 31 decembrie a anului 2003;

•  trecute în conservare;

•  care au ieşit din patrimoniul agenţilor economici între data de 1 ianuarie 2004 şi data aprobării situţiilor financiare ale anului 2003;

•  evidenţiate în conturi în afara bilanţului.

Pentru efectuarea imobilizărilor corporale se va stabili valoarea rămasă, actualizată la data de 31 decembrie 2003, avându-se în vedere :

•  valoarea de intrare a imobilizărilor corporale supuse reevaluării, evidenţiată în contabilitate;

•  amortizarea calculată până la data de 31 decembrie 2003, evidenţiată în contabilitate în creditul contului 281 “Amortizări privind imobilizările corporale” şi în debitul contului 8045 ”Amortizarea aferentă gradului de neutilizare a mijloacelor fixe”;

•  amortizarea aferentă imobilizărilor corporale pentru care s-au obţinut scutiri totale sau pentru o perioadă limitată la calculul amortizării;

•  rata inflaţiei pentru intervalul cuprins între :

•  data înregistrării în evidenţa contabilă a imobilizărilor corporale care nu au fost reevaluate şi luna decembrie 2003; sau

•  data ultimei reevaluări înregistrate în evidenţa contabilă pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate şi luna decembrie 2003,

Majoritatea imobilizărilor corporale se degradează cu timpul, şi, ca atare, trebuie găsită o metodă pentru constatarea diminuării utilităţii lor. În acest context, amortizarea poate fi definită ca echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări, ca urmare a utilizării, a acţiunii factorilor naturali, a progresului tehnic sau a altor cauze.

Contabilitatea trebuie să ţină cont de fenomenul de uzură şi de diminuarea de valoare ce decurge din el. Acest lucru se realizează prin înregistrarea amortizării şi a provizioanelor.

De asemenea, pe parcursul duratei de utilizare, valoarea justă a imobilizărilor corporale şi necorporale poate fi diferită de valoarea contabilă a acestora. Diferenţele de valoare pot fi contabilizate prin intermediul reevaluării.

În reglementările contabile din România, prin articulare la Standardele Internaţionale de Contabilitate, valoarea justă (valoarea reală sau corectă) este definită prin prisma valorii la care poate fi tranzacţionat o imobilizare, de bună voie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat de obiectiv.

Atunci când valoarea contabilă a unui activ creşte, ca urmare a unei reevaluări, creşterea are ca efect şi majorarea capitalurilor proprii, în speţă a rezervelor din reevaluare.În schimb, atunci când valoarea contabilă a unui activ se diminuează, ca urmare a unei reevaluări, această reevaluare trebuie să fie contabilizată la cheltuieli.

 

Prelucrarea de referinţă

După contabilizarea sa iniţială ca activ, o imobilizare corporală trebuie să fie contabilizată la costul său diminuat cu amortizările cumulate. Norma IAS 16 recomandă ca evaluarea imobilizărilor să se facă la costuri istorice (costul de achiziţie sau de producţie diminuat cu amortizările cumulate).

Prelucrarea alternativă

După contabilizarea sa iniţială ca activ o imobilizare trebuie să fie contabilizată la valoarea sa reevaluată, adică la valoarea justă la data reevaluării, diminuată cu amortizările ulterioare cumulate şi pierderile de valoare ulterioare cumulate. Reevaluările trebuie să fie efectuate cu regularitate suficientă pentru ca valoarea contabilă să nu difere semnificativ de cea care ar fi fost determinată prin utilizarea valoarii juste la data închiderii exerciţiului.

Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează ca :

•  creştere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o creştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ, sau

•  un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior, la acelaţi element de activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, atunci când aceasta se tratează ca :

•  cheltuială cu întrega valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ, sau

•  scădere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimum dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

Category: Reevaluare active

Comments are closed.